Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bizantin

Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin este termenul folosit în mod convențional pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol. Sintagma Imperiul Bizantin a apărut începând cu scrierile istoricilor moderni, desemnând Imperiul Roman de limbă greacă din Evul Mediu. Imperiul Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin) poate fi definit ca un stat, inițial, roman, pe un substrat multietnic și multicultural, treptat elenizat, care s-a dezvoltat, ulterior, ca un imperiu creştin, elenistic, încheindu-şi istoria ca un stat greco-ortodox.

Cunoașterea istoriei Imperiului Bizantin și a influenței covârșitoare pe care a avut-o acesta asupra lumii moderne, așa cum s-a dezvoltat aceasta de-a lungul secolelor, a fost și este în continuare o temă ce a suscitat profunde cercetări și dezbateri, atât din punct de vedere istoric, dar și cultural și religios. Nu puține au fost lucrările care au tratat cultura bizantină, spiritualitatea acelor vremuri, influența Bizanțului asupra epocii renascentiste sau impactul pe care l-a avut căderea Constantinopolului asupra istoriei moderne.

Cu toate acestea, acele lucrări care au izbutit să facă lumină asupra evoluției ortodoxiei în Imperiul Bizantin și să ofere detalii acurate ale nașterii și construcției Bisericii Bizantine, dincolo de conflictele cu Roma, acele lucrări sunt rare și prețioase. Specialiștii consideră că rolul Imperiului bizantin în istoria europeană şi a poporului român nu poate fi neglijat chiar dacă mulţi îl trec cu vederea.

De fapt întreaga istorie a creştinismului, din momentul în care a devenit religie liberă, s-a desfăşurat în cadrul acestui Imperiu. Prin studierea Istoriei şi Spiritualitatăţii Bizanţului putem înţelege mai bine cadrul şi modul în care creştinismul s-a dezvoltat, şi-a formulat dogmele şi normele sale de bază, a creat opere de cultură, artă şi arhitectură, a dat viaţă unor forme superioare de trăire spirituală şi s-a impus în viaţa societăţii, determinându-i cursul.

Hans-Georg Beck și-a dedicat întreaga carieră studiului epocii bizantine, fiind recunoscut pe plan mondial ca unul dintre acei specialiști care a înțeles fenomenul Bizanțului pe de-a întregul său. Preocupat mai puțin de arta sau arheologia bizantină, Beck a pus mare preț pe teologia și biserica bizantină. Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bizantin este considerată, chiar și la ora actuală, una dintre lucrările de căpătâi pentru oricine dorește să studieze Bizanțul, sau să aprofundeze anumite elemente specifice.

Volumul nu se limitează la descrierea unor episoade istorice, pentru că Beck și-a dorit să dezvăluie mai mult decât ceea ce predecesorii săi au reușit, ci se apleacă asupra evoluției Bisericii Ortodoxe dintr-o perspectivă eclectică, plurivalentă, reușind să ofere cititorului, specialist sau profan, o înțelegere limpede asupra istoriei, credințelor, psihologiei sociale și politice ale acelor vremuri.

Nu în ultimul rând, Beck este recunoscut ca un stilist desăvârșit, cu o capacitate de observație uimitoare, unul dintre puținii învățați care au reușit să se adreseze unui public larg, fără a îl îngreuna cu un limbaj pretențios, fără a părea fals sau sec. Înțelegând dificultatea pe care ar avea-o un cititor în a înțelege termeni și texte de specialitate, Beck a reușit să redea această istorie astfel încât să fie pe deplin înțeleasă și aprofundată de oricine este atras de domeniul bizantologiei.

Alături de Steven Runciman, care spunea că Bizanţul a fost ”imperiul lui Dumnezeu pe pământ, o palidă imagine a Împărăţiei lui Dumnezeu din Cer”, Hans-Georg Beck, o somitate în domeniu, reușește să ne aducă mai aproape de o glorioasă epocă ce a influențat în mod indubitabil formarea noastră ca popor creștin. Astfel, Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bizantin este o istorie ce depășește granițele geografice ale Imperiului, căpătând un caracter universal.

Leagăn al culturii, civilizației și deschiderii față de Dumnezeu, Biserica Ortodoxă a Bizanțului trebuie cunoscută de oricine dorește să se întoarcă în timp, pentru a își cunoaște propriile origini creștine. – 10 Lucruri Interesante Despre Imperiul Bizantin

10 Lucruri Interesante Despre Imperiul Bizantin

Imperiul Bizantin a existat timp de 1125 de ani, fiind unul dintre cele mai mari imperii ale tuturor timpurilor. Totusi, multi oameni stiu putine lucruri despre el, in afara faptului ca “bizantin” este un cuvant care, la figurat, inseamna intrigant, corupt sau perfid.

Incepandu-si viata drept capitala a partii estice a Imperiului Roman, orasul Constantinopol – mai tarziu Bizant si astazi Istanbul – a devenit centrul unei societati extrem de vibrante care a conservat traditiile romane si grecesti, in timp ce o mare parte din Europa Vestica a intrat in Evul Mediu intunecat. Imperiul Bizantin a protejat mostenirea Europei de Vest pana la descresterea invaziilor barbare, cand operele de arta grecesti si romane conservate au redeschis ochii europenilor si au aprins flacara Renasterii.

Multi istorici sunt de acord ca, fara protectia Bizantului, Europa ar fi fost cotropita de catre invadatorii islamici. Scopul acestei liste este ca cititorii sa faca o calatorie istorica – bazata pe fapte adevarate – care se merita.

10.Originea numelui imperiului – Originea Bizantului este inconjurata de mister, dar pentru lista noastra ne vom referi la versiunea acceptata in genere. In jurul anului 660 inainte de Hristos, un cetatean grec, Byzas, din orasul Megara de langa Atena, a consultat oracolul lui Apollo din Delphi. Byzas a intrebat unde ar trebui sa intemeieze o noua colonie, din moment ce Grecia devenea suprapopulata. Oracolul a raspuns simplu: vis – a – vis de “cei orbi”.

Byzas nu a inteles mesajul, dar a navigat catre Nord – Est, de-a lungul Marii Egee. Cand a ajuns la stramtoarea Bosfor, a realizat la ce se referea oracolul. Vazand orasul grecesc Calcedon, s-a gandit ca fondatorii sai trebuie sa fi fost orbi, pentru ca nu au vazut locul net superior la doar jumatate de kilometru de acea asezare, pe cealalta parte a stramtorii. Asadar, a intemeiat asezarea pe partea mai buna si l-a numit Bizant, dupa el.

9.Geopolitica a favorizat Bizantul – Bizant avea un port excelent si multe locuri bune pentru pescuit in zona. Acesta ocupa o pozitie strategica intre Marea Neagra si Marea Mediterana, devenind la scurt timp un port si un centru comercial important, facand legatura intre Europa si Asia. Ocuparea, distrugerea si regenerarea au devenit regula pentru oras. In 590 inainte de Hristos, Bizantul a fost distrus de catre persani.

A fost apoi reconstruit de spartani, continuand luptele cu Atena si Sparta pana in 336 inainte de Hristos. Intre 336 si 323 inainte de Hristos, conducatorul sau a fost faimosul general grec Alexandru cel Mare. Dupa moartea lui Alexandru, Bizantul si-a recapatat independenta. In anii urmatori, chiar inainte ca orasul sa devina capitala unuia dintre cele mai mari imperii ale tuturor timpurilor, a fost invadat de o serie de popoare, ca scitii, celtii si, desigur, romanii.

8.Imperiul Bizantin se naste – In 324 dupa Hristos, Imparatul Vestului, Constantin I, i-a infrant pe Imparatii Estului, Maxentius si Licinius in razboaiele civile ale tetrarhiei. Constantin a devenit primul imparat crestin al Imperiului Roman – totusi, convertirea completa a Imperiului Roman la crestinism nu s-a realizat in timpul vietii sale. Nu exista nicio indoiala ca, in timpul domniei lui Constantin, crestinismul a devenit religia dominanta in Imperiu – dar, este foarte posibil ca cel mai mare regret al lui Constantin sa fie faptul ca nu a reusit sa obtina o Biserica Crestina unita.

Constructia orasului Constantinopol, insa, a fost un adevarat triumf. Chiar daca multi greci antici si imparati romani au ridicat multe orase atragatoare in timpul domniei lor, Constantinopolul le-a intrecut pe toate in dimensiune si splendoare. La scurt timp a devenit capitala Imperiul Bizantin, marcand inceputul unei noi ere.

7.Impartirea Imperiului – Multi istorici contemporani nu se pot decide care eveniment a declansat caderea Imperiului Roman. O parere este ca, dupa ce Imperiul a fost divizat in doua, nu a mai putut sa se ridice la vechea sa glorie. Exista dezbateri referitoare si la religie, care au fost probabil factori decisivi care au separat Imperiul Bizantin de spiritul Romei clasice. Teodosie I a fost ultimul imparat care a condus intregul Imperiu Roman.

Tot el l-a impartit in doua, oferindu-i Roma (Vestul) fiului sau Honorius, iar Constantinopolul (Estul) celuilalt fiu al sau, Arcadius. Partea vestica, clasica, a Imperiului Roman a slabit semnificativ cand pamantul a fost impartit, in timp ce estul influentat de greci a continuat sa-si dezvolte aspectele orientale ale culturii. Imperiul Roman, ca imperiu universal, care sa cuprinda intreaga lume civilizata, nu mai exista.

6.Epoca de aur a lui Iustinian I – Una dintre cele mai cunoscute contributii ale lui Iustinian I a fost reformarea legilor Imperiului Bizantin, cunoscute drept Codul Iustinian. Sub domnia sa, Imperiul Bizantin a inflorit si a devenit prosper din mai multe puncte de vedere. Iustinian a devenit puternic si cunoscut pentru cladirile sale si arhitecura sa. Una dintre cele mai faimoase cladiri ridicate de acesta e Hagia Sophia, care a fost terminata in 538 dupa Hristos, fiind centrul Bisericii Greco – Ortodoxe pentru mai multe secole.

Masiva catedrala inca poate fi vazuta in ziua de azi in Istanbul, fiind una dintre cele mai mari si mai impresionante biserici din lume. Iustinian a incurajat si muzica, artele si drama. Fiind un mare constructor el insusi, Iustinian a ordonat ridicarea de noi poduri, drumuri, apeducte, bai si o varietate de alte locuri publice. Iustinian este considerat un sfant de catre Biserica Ortodoxa astazi, chiar daca multi crestini ortodocsi nu sunt de acord cu aceasta decizie.

5.Elementul grec preia controlul – Multi istorici cad de acord ca, dupa urcarea pe tronul bizantin a lui Heraclius, in 610 dupa Hristos, Imperiul Bizantin a devenit grec, atat cultural, cat si spiritual. Heraclius a facut greaca limba oficiala a Imperiului, devenind cea mai vorbita limba a populatiei. Imperiul Bizantin, avandu-si originile in Imperiul Roman de Est, a evoluat in ceva nou, ceva diferit fata de predecesorul sau.

In 650 dupa Hristos, doar cateva elemente romane mai puteau fi gasite pe langa puternica influenta greceasca. Potrivit mai multor surse istorice, marea majoritate a populatiei Bizantului din 650 dupa Hristos avea o cultura greaca. In plus, armata bizantina lupta intr-un stil mai mult similar atenienilor si spartanilor antici decat legiunilor romane.

4.Flota bizantina foloseste focul grecesc – Flota bizatina a fost prima care a folosit un lichid infiorator in bataliile navale. Lichidul era aruncat catre navele si trupele inamice prin sifoane mari montate pe prora navelor bizantine. Acesta se aprindea in momentul in care intra in contact cu apa de mare, putand fi stins foarte greu. Ingredientele “focului grecesc” au fost bine pazite, dar istoricii cred ca era o mixtura de pacura, rasina, litiu, potasiu, sodiu metalic, fosfat de calciu si baza de petrol. Alte popoare au creat mai tarziu o versiune similara, dar faptul ca era periculos chiar si pentru propriile lor trupe a facut sa nu mai fie folosit de catre militari prin secolul al XV – lea.

3.Bucataria bizantina – Cand auzim termenul de “greco – roman”, ne gandim automat la cultura, arhitectura, filosofie, la sportul olimpic de wrestling – dar nu la bucataria bizantina. Pentru a invata cum trebuie despre bucataria bizantina, trebuie sa ne intoarcem la radacinile ei. Aceasta imbina practici grecesti cu traditii romane. Gusturile culinare bizantine se bazau pe regiunile unde elenismul s-a dezvoltat:

Branza, smochine, oua, ulei de masline, nuci, migdale, mere si pere, toate fiind de baza pentru o dieta bizantina, indigene pamantului imperiului si apreciate la fel de mult, atat de aristocratie, cat si de catre oamenii de rand. Bizantinii iubeau si mierea, fiind adesea utilizata pentru a gati mai dulce, din moment ce zaharul nu era disponibil. Painea era si ea importanta pentru o masa bizantina si o garantie de stabilitate pentru guvernul din Constantinopol. Era o afacere masiva

– Brutariile din Constantinopol produceau adesea peste 80000 de bucati pe zi. Bizantinii se bazau pe o dieta constanta de paine, branza, carne si peste, adesea pastrata in sare si ulei de masline. Dar, ca in Grecia moderna, aceasta dieta era suplimentata de legumele produse in mici gradini. In ciuda informatiilor limitate de care dispunem astazi, cunostintele noastre despre bucataria bizantina sunt ca restaurarea unui mozaic distrus: chiar daca multe piese lipsesc, imaginea in ansamblu tot este frumoasa. Astazi, aromele si ingredientele mancarurilor grecesti si mediteraneene ne ofera o parte din gusturile bizantine.

2.Economia Bizantului era cea mai puternica din Europa – Imperiul Bizantin era alcatuit din mai multe orase mici si porturi maritime, legate intre ele de catre o infrastructura dezvoltata. Productia era foarte mare, fiind chiar si multi oameni care detineau pamant. Bizantinii aveau un stil de viata crestin, mai mult domestic, in care femeile se dedicau cresterii copiilor. Existau si mai multe tipuri de locuri publice in care barbatii se relaxau dupa orele de munca.

Intre 500 dupa Hristos si 1200 dupa Hristos, Bizantul era cea mai bogata natiune din Europa si Asia de Vest. Standardul sau de viata nu era rivalizat de nicio alta natiune din Europa, conducand lumea si din punctul de vedere al artei, stiintei, comertului si arhitecturei. Putem sa spunem ca un “Vis bizantin” a existat cu mult timp inainte de cel american.

1.Marea Schisma – Multi istorici bizantini cad de acord ca cea mai mare si de durata mostenire a imperiului a fost nasterea Bisericii Greco – Ortodoxe. Ortodoxia estica a aparut ca o ramura distincta a crestinismului dupa “Marea Schisma” din secolul XI dintre lumea crestina vestica si cea estica. Separarea nu a fost brusca. De sute de ani existau diferente semnificative dintre biserica vestica si cea estica, din punct de vedere religios, cultural si politic.

Multi istorici ne asigura ca religia a fost motivul principal pentru care cultura romana si-a pierdut influenta asupra Imperiului Bizantin. Exista multe diferente teologice intre romano – catolici si greco – ortodocsi referitor la folosirea de imagini, natura Sfantului Duh si rolul (si identitatea) Papei. Din punct de vedere cultural, estul grec a incercat sa fie mai filosofic, abstract si mistic in gandire, in timp ce vestul latinizat a avut o abordare mai pragmatica si mai regulamentara.

Toti acesti factori au devenit foarte evidenti in 1054 dupa Hristos, cand Papa Leon al IX – lea l-a excomunicat pe Patriarhul de Constantinopol, care era liderul Bisericii Greco – Ortodoxe. Ca rezultat, aproape o mie de ani mai tarziu, diviziunea din Biserica crestina nu a fost rezolvata.

Sursa – https://blog.nemira.ro/istoria-bisericii-ortodoxe-in-imperiul-bizantin

Sursa – https://topist.ro/10-lucruri-interesante-despre-imperiul-bizantin/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s